
Toate acestea sunt necesare. Dar nu sunt întotdeauna suficiente.
Un angajat poate să știe foarte clar ce are de făcut și, în același timp, să nu înțeleagă de ce contează ceea ce face.
Iar diferența dintre cele două poate influența implicarea, motivația și, în timp, chiar dorința de a rămâne într-o organizație.
Obiectivele oferă direcție. Sensul oferă implicare.
„Trebuie să creștem vânzările cu 10%.”
„Proiectul trebuie finalizat până vineri.”
„Avem nevoie de încă 20 de clienți.”
Sunt obiective clare și ușor de măsurat. Dar, dacă întreaga comunicare dintr-o companie se rezumă la cifre și deadline-uri, oamenii pot ajunge să își perceapă activitatea ca pe o succesiune de sarcini.
De ce este important proiectul? Cum contribuie munca unui anumit coleg la rezultatul echipei? Ce se schimbă pentru client? Ce impact are asupra companiei?
Atunci când oamenii înțeleg imaginea de ansamblu, munca lor capătă o altă perspectivă.
„De ce?” nu este o întrebare rezervată managementului
Uneori, strategia rămâne la nivelul conducerii, iar către echipe ajung doar sarcinile.
Managementul știe unde vrea să ajungă compania. Angajatul știe ce trebuie să termine până la sfârșitul săptămânii.
Între cele două poate exista însă un gol important.
Comunicarea strategiei într-un limbaj accesibil îi ajută pe oameni să înțeleagă unde se află în mecanismul organizației și cum contribuie activitatea lor la un rezultat mai mare.
Nu fiecare angajat trebuie să participe la fiecare decizie strategică. Dar fiecare ar trebui să înțeleagă suficient de bine direcția companiei pentru a vedea legătura dintre propria muncă și aceasta.
Aprecierea este importantă. Dar poate deveni mult mai valoroasă atunci când este specifică.
În loc de „Ai făcut o treabă foarte bună”, un manager poate explica ce anume a fost bine și ce impact a avut acel lucru.
Poate o idee a simplificat un proces. Poate modul în care a fost gestionat un client a consolidat relația cu acesta. Poate o soluție găsită la timp a ajutat întreaga echipă.
În momentul în care legăm aprecierea de impact, angajatul nu primește doar validare. Înțelege mai bine valoarea contribuției sale.
Este ușor să presupunem că oamenii sunt implicați atunci când rezultatele sunt bune.
Lucrurile pot arăta diferit din interior.
Un angajat poate performa și, totuși, să simtă că activitatea sa a devenit mecanică. Poate respecta toate obiectivele, fără să mai vadă o perspectivă de dezvoltare sau o legătură reală între efortul său și direcția organizației.
De aceea, performanța prezentă nu trebuie confundată automat cu implicarea pe termen lung.
Conversațiile regulate dintre manager și angajat pot scoate la suprafață aceste diferențe înainte ca ele să se transforme în demotivare.
Una dintre responsabilitățile importante ale unui manager este să transforme strategia companiei într-o direcție pe care echipa o poate înțelege.
Asta presupune mai mult decât delegarea sarcinilor.
Înseamnă să explice prioritățile, să ofere context atunci când acestea se schimbă, să asculte întrebările echipei și să arate oamenilor unde se vede contribuția lor.
Uneori, o conversație de zece minute despre motivul pentru care un proiect contează poate genera mai multă implicare decât încă un tabel cu obiective.
Există o capcană frecventă în cazul angajaților foarte buni.
Pentru că livrează constant, ajung să primească tot mai multe responsabilități. Performanța este „recompensată” cu și mai multă muncă.
Pe termen scurt, compania beneficiază de capacitatea lor. Pe termen lung, însă, există riscul apariției frustrării.
Un angajat performant are nevoie și de oportunități de dezvoltare, autonomie, feedback și recunoaștere. Are nevoie să vadă că rezultatele sale deschid o direcție, nu doar următorul task.
Procesele de evaluare, obiectivele și indicatorii sunt instrumente importante în managementul resurselor umane. Valoarea lor apare însă atunci când sunt integrate într-o cultură în care există comunicare, claritate și feedback.
Simply HR sprijină companiile în dezvoltarea și optimizarea proceselor de resurse umane, astfel încât performanța să nu fie privită exclusiv prin prisma cifrelor, ci și prin modul în care organizația își dezvoltă, implică și păstrează oamenii.
Pentru că rezultatele unei echipe nu depind doar de cât de clar le spunem oamenilor ce trebuie să facă.
Contează și cât de bine reușim să le arătăm de ce merită să o facă.
Obiectivele sunt importante. KPI-urile sunt importante. Rezultatele sunt importante.
Dar în spatele fiecărei cifre există oameni care trebuie să înțeleagă unde merg, ce rol au și de ce contribuția lor contează.
Companiile care reușesc să creeze această legătură nu construiesc doar echipe care își ating obiectivele.
Construiesc echipe care înțeleg pentru ce lucrează.
